Înafară de ceea ce cunoaştem

   Sărăcie, lacrimi, priviri starîine şî îngrozite, gonire, corpuri neînsufleţite toate aceste expresii doar într-un singur cuvînt „FOAMETE”. Multă durere şi multă putere a crescut în inimile persoanelor ce au înfruntat cele mai îngrozite momente din viaţa lor poate chiar şi ultimele.    Copii slabi înfometaţi, mînuţe subţirele ţinînd în ele strîns o bucîţică de pîine neagră. Ochii aprinşi şi fugari asemenea unui lup ce intră în stînă pentru aşi găsi ceva de mîncare. Alături o femee cu faţa uscată şi îmbătrînită de griji şi nevoi aşteaptă ceva o lumină ce o caută undeva depate.  Pustiu e tot în jur de parcă ar fi trecut un val de nisip ce a acoperit tot pămîntul. Case şterse şi prăbuşite, lipsite de gemuri şi hogeaguri. Au înghiţit blestemaţii totul.    Aceste scene le putem viziona în filmul documentar „Harvest of Despair”. Filmul este organizat de către canadieni în urma unui proect cîştigat de ambasada Ucrainei. Cazuri reale despre foametea din anii 32-33 carea avut loc în Ucraina. Cu această ocazie are loc seminarul cinematografic organizat de către Ambasadorul Ucraunei, Serghei Peraşcov. Gazda evenimentului este Universitatea de Stat, Facultatea de Jurnalism. Invitaţi sunt: profesori şi studenţi.    Seminarul sa început cu  mulţumirile ambasadorului .” Pînă astăzi totul a fost în secret şi nu sa permis să se mediatizeze aceast lucru. E crîncen faptul că nimeni nici nu se amintea de această tragedie. Nu a fost o foamete produsă în urma secetei, lipsă de ploae. Nu, aşa a dorit puterea ca tot ce se produce şi toate roadele să se dea statului”. Oamenilor li sau luau paşapoartele şi li se interziceau să părăsească locurile de trai. Mulţi au decedat şi nu erau înmormîntaţi ci aruncaţi. Timp de o oră cît a durat filmul în sală nu sa auzit nici un zgomot, nici un foşnet. Chiar dacă au trecut deja 70 de ani de la această foamete aşa numită „ Galadamor”, suntem cu toţii uimiţi nimeni nu a ştiut despre acestă tragedie pînă acum.      Iar la 1 noiembrie 1994, Conferinţa generală Unesco a recunoscut această foame  ca fapt trgic internaţional. Au trecut deja 70 ani de la această foamete aşa numită „Galadamor”. La sfîrşitul filmului Serhei Peraşcov a anunţat caci mîine 23 noienbrie în Ambasada Ucrainei se va aprinde flacăra pentru cei decedaţi în această tragedie.      Noi, nu am cunoscut acest caz dar ce spun însăşi cetăţenii Ucrainei? Nu am ezitat să mă întîlnesc cu Anatolie Anatolivici care locueşte de 20 de ani în RM. „Eu nu am ştiut nimic despre aceasta, totul era ascuns şi nimeni nu discuta la această problemă. Se cunoştea doar faptul că se perdeau mulţi oameni şi de vină era puterea stalinistă. Noi eram nişte copii şi nu ştieam despre acesta, am aflat cîte ceva doar peste mulţi ani.”               Totuşi cine sunt de vină statul, puterea Stalinistă?      Nu cunoaştem, ştim doar că în urma acestei tragedii au suferit un popr întreg. O mulţime care nu aveau nici un ajutor iar moartea lor era ca un fel de libertate din mîinele duşmanilor.