Tu iesti acea care înţelege
Ce alţii mulţi nu înţeleg
Şi oriunde tu vei trece
Urmele nu ţi se şterg.
Pământul, cerul te ascultă
Atunci când calm tu le şopteşti
Şi cu privirea ta cea blândă
Pe toţi în parte îi iubeşti.
În ochii tăi, plini de lumină
Cât aş vrea să mă scufund
Să-nţeleg a lor privire
Şi în suflet să pătrundă.
Călăuză-n viaţa noastră
Mereu ai fost şi vei rămâne,
Femee Tu…eşti floare-albastră
Rămâi la fel, rămâi cu mine…
Filed under: Poezii |
Blogul Natei 
Leave a comment